Archive for Aprilie 2009

h1

COLOSSEUM

29 Aprilie 2009

Colosseumul defineste pana si astazi imaginea cadrului in care este amplasat, fiind vorba de centrul Romei, de Via dei Fiori Imperiali, mai exact la capatul de est al acesteia.

Amfiteatrul este o inventie romana. Caracteristica principala este forma eliptica a bazei amfiteatrului, baza inconjurata pana la inaltimea a mai multe etaje de siruri de banci; de aici, multimea imensa a spectatorilor putea urmari in siguranta spectacolele, lupta gladiatorilor. Erau organizate parade fastuoase cu animale exotice, care apoi erau casapite in fata multimii incremenita de uimire.

La Roma, inca inainte de construirea Colosseumului existau cateva amfiteatre, dar dupa marele incendiu care a avut loc in anul 64 d. Hr. a fost nevoie sa se construiasca un nou amfiteatru. Imparatul Vespasianus, care a inceput sa domneasca din anul 69 d. Hr., a dat ordin sa se construiasca un amfiteatru de mare capacitate, caruia i-a dat apoi numele sau de familie. Acest amfiteatru era mai mare si mai frumos decat celelalte dinainte.

A devenit cunoscut sub numele de Amfiteatrul Flaviu(Amphitheatrum Flavium). Locul care i se destinase a fost unul dintre fostele lacuri ale Casei de Aur(Domus Aurea) de pe vremea lui Nero. Din punctul de vedere al constructiei, alegerea acestui loc s-a dovedit a fi optima, pentru ca din cand in cand arena trebuia umpluta cu apa. La fel ca si Nero, Vespasianus a elaborat un plan grandios de constructie, dar spre deosebire de Nero, el a facut public planul sau. Ciudatenia destinului a fost ca Nero a intrunit recunoasterea posteritatii pentru schimbarea numelui acestui amfiteatru, pentru ca incepand din secolul al VIII-lea, amfiteatrul se numeste Colosseum. A primit acest nume de la statuia monumentala a lui Nero, statuie care era amplasata in vecinatatea constructiei.(Vespasianus nu a daramat statuia, i-a schimbat doar capul, denumind-o apoi, Apolo.)

Colosseumul are o inaltime de 48,5 m, iar diametrul masoara 500 m si a fost construit din piatra de calcar, din tuf si caramida. Constructia a fost inaugurata in anul 80 d. Hr. de catre Titus, succesorul lui Vespasianus, in cadrul unei ceremonii la care au fost aduse 5.000 de animale salbatice, constructia nefiind, de fapt, nici atunci terminata. Ultimul etaj al sirurilor de banci a fost terminat in timpul domniei lui Domitianus, urmatorul imparat.

Colosseumul este o constructie surprinzator de complicata. Structura sugereaza faptul ca romanii puteau controla miscarile maselor. Sirurile de banci sunt despartite prin pante de coborare si coridoare, prin care era asigurata circulatia si asezarea pe banci a 50.000 de persoane. Un lucru extrem de important a fost construirea cu mare grija a aripii unde erau adapostite animalele. Dand dovada de mare pricepere, constructorii Colosseumului au realizat un sistem de coridoare si elevatoare prin care animalele salbatice excitate si infuriate ajungeau pe scena direct din custi.

Postamentele si consolele speciale din piatra asezate la ultimul etaj, cel de-al patrulea, sustineau niste bare imense cu ajutorul carora arena amfiteatrului putea fi acoperita, la nevoie, cu un cort urias. Masinariile complicate ale drilurilor, ale scripetilor si ale franghiilor erau manevrate de catre marinari selectati in acest scop.

Ca si constructie, Colosseumul, cu tehnica sa moderna si cu dotarile sale structurale-care asigurau o circulatie comoda a publicului-a premers cu mult standardelor epocii. Rezolvarile tehnice folosite la constructia Colosseumului sunt si in prezent surprinzator de moderne, nefiind foarte deosebite fata de acele structuri din otel folosite la concretizarea cladirilor zgarie-nori din secolul XX. Si dupa 2000 de ani de la ceremonia de inaugurare, Colosseumul reprezinta un exemplu de exceptie al arhitecturii romane. Vizitatorii din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea erau extrem de dornici si de impresionati sa vada Colosseumul noaptea, pentru ca la vremea respectiva constructia era deja foarte deteriorata, fiind inundata de vegetatie. In 1850, iedera a fost indepartata.

OMUL IMPOTRIVA ANIMALULUI-OMUL IMPOTRIVA OMULUI

Pe mozaicurile romane de la resedinta familiei Borghese se pot vedea scene de lupta din arene. Adversarii erau tauri, cerbi, lei, ba mai mult, chiar si struti, adica bestiarius-asa se numeau, de altfel, predecesorii matadorilor.

Animalele exotice i-au fascinant pe romani cu mult inainte de construirea Colosseumului, respectiv inca de atunci cand elefantii din Cartagina au fost prezentati drept trofeele victoriei. O traditie veche este si lupta gladiatorilor. Conform unor presupuneri, este vorba de transmiterea din generatie in generatie a ceremonialului de inmormantare la etrusci. Deseori, lupta gladiatorilor era o profesie, participand persoane egale ca si valoare, pregatite in acest sens. Atunci cand prizonierii erau obligati sa faca fata luptei, impotriva vointei lor, se intampla ca spectacolul sa aiba o finalitate tragica.

CRESTINI SI LEI

In anul 1744, Colosseumul a fost sfintit in amintirea crestinilor care si-au jertfit viata pentru crezul lor.(Incepand din anul 1312, Colosseumul a fost proprietatea bisericii.) Din cauza faptului ca in fata unei multimi frenetice au fost ucisi credinciosi, Colosseumul a fost considerat drept o constructie a martirizarii credinciosilor. Exemplu literar in acest sens este drama lui George Bernard Shaw, intitulata „Andocles si leul”. Putine sunt informatiile care motiveaza cele intamplate, dar crucea din arena este cea care perpetueaza aceasta traditie.

Anunțuri
h1

O ZI DE NEUITAT!!!

28 Aprilie 2009

eu in portdunaredunareabratara dacica de la sarmisegetusaP1020186P1020151fantana artezianafantanaturnul de apaTotul a inceput vineri. Ne aflam in trenul spre Timisoara dupa o mica vacanta petrecuta acasa. Era cam ora 12 cand ne-m gandit sa sunam o prietena, fosta colega de liceu sa o intrebam daca a venit la Timi. Era la Drobeta Turnu Severin la prietenul ei si ne-a zis ca mai raman putin ca sunt Zilele Severinului, asa ca eu cu Nico ne-am hotarat sa mergem si noi.

Am ajuns in Timi, am luat un taxi spre mine si am zis ca trebuie sa mai chemam pe cineva. L-am sunat pe Mihai(era la Alba) si a zis ca nu stie…si pana la urma ca nu vine. Am incercat sa il conving, insa a fost misiune imposibila.(daca citesti iti mai spun o data: NU STII CE AI PIERDUT! :D)

Am ajuns la mine la cafea si am intrat pe net sa cautam trenuri. Eram asa de agitate…vroiam sa plecam cat mai repede. Prima optiune a fost seara la 11 si ceva insa a picat fiindca ajungeam la 4 dimineata si nu aveam ce face, iar pana la urma am plecat dimineata cu IC sa ajungem cat mai repede.

Eram foarte entuziasmate de plecarea asta. Nu prea ne venea sa credem ca suntem atat de nebune sa plecam la Severin dupa o hotarare luata in 5 minute in tren(era prima data cand mergeam in Severin).

Ne-am urcat in tren, ne-am asezat foarte calme in locurile noastre si eram tot cu ochii la ceas. Ne vorbeam doar din priviri si zambete si se mai auzea din cand in cand: „Mergem la Severin” urmat de un zambet larg si apoi priviri lungi pe geam. Trenul a plecat cu 5 minute mai tarziu decat era stabilit(dar na, astea sunt Caile Ferate Romane :D) Tot drumul am privit peisajele magnifice care mi se derulau prin fata ochilor. Punctul culminant pentru mine a fost aparitia in peisaj a Dunarii pe care o vedeam pentru prima oara.

Orele s-au scurs cu greu, dar in jur de 10 jumate am ajuns in Turnu Severin. Am coborat din tren si cautam incotro sa ne indreptam. Ne-a intampinat un oras minunat, cu multa verdeata si foarte curat. Am sunat-o pe Daniela sa ne spuna un punct de reper si unde sa mergem. Dupa ce ne-a dat cateva indicatii, i-am spus ca ne descurcam.

Paseam cu pasi lini pe aleea Parcului Garii si ne indreptam spre inima orasului. Pentru noi totul era atat de frumos si nou si inca eram coplesite de emotii. Si mergand agale, rotindu-ne privirea in toate partile, ce ne vad ochii? O spectaculoasa fantana arteziana care parea rupta din alta lume. Se incadra perfect in peisajul acela mirific. Ne plimbam uimite pe strazile orasului care parca ne-ar fi asteptat cu bratele deschise. Nu ne asteptam sa gasim un oras atat de…fascinant. Am colindat strazile sa descoperim aceasta lume total necunoscuta.

Am vizitat Muzeul Regiunii Portilor de Fier(infiintat in anul 1912 detine peste 100.000 de piese, grupate in colectii de arheologie, istorie, etnografie, arta, stiintele naturii, acvariu. Cladirea cu pavilioanele expozitionale este amplasata intr-un parc arheologic ce cuprinde ruinele podului lui Traian, ruinele castrului si termelor romane de la Drobeta, monumente funerare si votive, elemente de arhitectura romana si medievala.) unde au fost aduse, cu ocazia Zilelor Severinului, bratarile dacice de la Sarmisegetusa. Ne-am plimbat pe malul Dunarii si prin port, apoi ne-am indreptat cu pasi lenti spre capatul celalalt al orasului, unde se tineau concertele de muzica populara. Inainte de a ajunge, ne-am ospatat pe cinste la prietenul colegei noastre 😛

Placerea cea mare a fost prezenta lui Aurel Tamas, care pe mine m-a bucurat foarte mult(cred ca si pe fete). Am incins cateva hore cu oltenii 😛 Ne-am distrat pe cinste. Si-a facut aparitia si domnul presedinte Basescu, care era putin „afumat”, insa nu a uitat sa rosteasca propozitia magica: „Sa traiti bine!”.

Am ramas profund impresionata de Severin si cu siguranta voi mai trece pe acolo. Daca vreti sa aflati ceva despre istoria orasului puteti intra pe http://www.drobetaturnuseverin.ro

h1

Te-am iubit…

14 Aprilie 2009

Te-am iubit…dar toate au un sfarsit. Sa te scot din inima a fost cea mai grea lupta pe care am dus-o vreodata cu mine insumi. Da…e adevarat. Nu te mai iubesc. Am invatat din nou sa traiesc fara tine. A fost greu, dar de data asta am fost ambitioasa. Chiar am vrut asta. Ma vei intreba daca te-am uitat? Nu, nu o sa ma intrebi asta… Dar eu iti voi raspunde ca nu, nu te-am uitat…doar am luptat cu toata fiinta sa nu te mai iubesc pentru ca iubirea ce ti-am purtat-o a fost mult prea sincera ca tu sa o poti aprecia sau sa o poti intelege. Sper doar ca intr-o zi cineva te va iubi la fel cum te-am iubit eu…si tu vei sti sa apreciezi asta…

h1

PONT DU GARD

14 Aprilie 2009

Pont du Gard este situat in Provence, la nord-est de Nîmes. Este folosit si in prezent pentru trecerea fluviului Gard, pe acest apeduct ruland soseaua nationala D981.

Pont du Gard este o realizare industriala, un apeduct construit de romani, care se arcuieste peste firavul fluviu Gard. Podul are o inaltime de 49 m, o lungime de 275 m si a facut parte din acel sistem al apeductelor si al podurilor care se intindeau pe o distanta de 48 km, incepand de la Nîmes, oras situat in sudul Frantei, pana la izvorul Eure, din apropierea localitatii Uzes. In privinta functiei sale, este o constructie pentru folosinta publica, fara niciun ornament. Este un exemplu al sistemului aprovizionarii cu apa, evidentiindu-se printre celelalte constructii asemanatoare datorita armoniei particulare privind valorile industriale si cele ale artei.

Conform inscriptiei, datand din anul 19 i. Hr., Pont du Gard a fost construit de catre generalul si vice-consulul roman Agrippa, prietenul si ginerele imparatului Augustus. Insa unii arheologi pun la indoiala acest lucru. Argumentele lor sunt cele care se refera la faptul ca rezolvarile tehnice folosite la aceasta constructie pot sa provina doar din perioadele ulterioare.

Orasul Nîmes a fost construit in jurul sanctuarului zeului apei numit Nemausus, caruia i s-au atribuit si puteri tamaduitoare. In perioada dominatiei romane, Nîmes se intindea pe o suprafata de 202 ha si numara 50.000 de locuitori. Datorita apeductului fiecare locuitor putea consuma zilnic 400 l de apa.

Pont du Gard este format din trei siruri de arcade care se sprijina unele pe celelalte. Sirul de jos este format din 6 arcuri de bolta, cel de la mijloc din 11, iar cel de sus din 35 asezate sub conducte. Blocurile de piatra au fost asezate unele peste celelalte, fara mortar. Bucatile de piatra bruta care se vad iesind din directia laterala au fost folosite pentru fixarea schelelor din lemn. Probabil ca este deranjant aspectul acestor blocuri de piatra, sugerand un lucru nefinalizat, dar se pare ca aceste bucati de piatra au avut un rol important in ceea ce priveste intretinerea constructiei si a conductei-apa din aceasta regiune era foarte bogata in saruri minerale, astfel ca genera depuneri masive in conducta, fapt care necesita intretinerea acesteia.

De pe ultimul sir al arcadelor putem privi spre sistemul de canal, pentru ca din loc in loc lipseste cate o placa cu rol de acoperis. Inclinarea apeductului este de 1:3000, iar diferenta de nivel intre izvor si punctul in care intra in oras este de 17 m. Spre marea surprindere a specialistilor in domeniul staticii, podul deasupra albiei este sustinut doar de una dintre primele sase arcade. De altfel, Pont du Gard nu se arcuieste peste fluviu intr-un unghi de 90 de grade, ci piezis.

In orasul Nîmes, la capatul apeductului, se poate vedea si astazi un castellum divisorium, un rezervor bine intretinut, avand un diametru de 6 m. In acest rezervor curgea apa care era orientata prin cinci perechi de conducte spre cinci directii diferite. Aluviunile depozitate erau indepartate prin cele trei orificii din rezervor.

Pont du Gard este o munca de inginerie in care eleganta contopita cu perfectiunea profesionala se innobileaza cu creatie de arta.

h1

Cum ar fi daca…?

3 Aprilie 2009

Toti ne plangem de anumite lipsuri si probabil fiecare om isi doreste mult mai mult decat are si pe masura ce obtinem lucrurile pe care ni le dorim cu atat devenim mai „infometati” de a obtine altceva mai bun. Dar eu stau si ma intreb care ar mai fi farmecul vietii atunci cand toate visurile ar fi realizabile fara prea mare efort…si cred ca vom ajunge sa fim lipsiti de orice forma de placere. Parca un lucru dificil de obtinut imi provoaca o mai mare satisfactie decat unul pentru care stiu ca nu trebuie sa fac niciun fel de efort. Oricum, asta depinde de modalitatea fiecaruia de a privi viata.

Am ajuns in punctul in care nu imi mai doresc nimic. Las orice la voia intamplarii. Deocamdata sunt multumita cu ceea ce am si nu ma gandesc la ce imi lipseste. Viata mea s-a schimbat radical. Am inceput sa fac tot ceea ce inainte mi se parea anormal. Daca pana acum mi-a placut ca in viata mea sa fie ordine, cred ca si dezordinea isi are rostul ei si cele doua se completeaza reciproc. Asa ca acum traiesc orice moment la intensitate maxima fara a sta pe ganduri. Daca inainte nu imi pasa de ceea ce spun altii, acum nici atat nu ma intereseaza parerea lor. Stiu ca va veni si momentul in care va trebui sa restaurez ordinea, insa nu acum.

Deci, cum ar fi daca ai avea barbatul/femeia la care visezi, masina pe care ti-o doresti, casa perfecta, viata perfecta, absolut tot ce iti doresti? Ce ti-ai mai putea dori atunci? Cum te-ai simti sa stii ca nu mai poti aspira la nimic fiindca ai deja totul? Ar fi plictisitoare viata daca nu ar trebui sa lupti cu toata fiinta ta pentru a-ti indeplini pana si cea mai simpla dorinta…ca a unui copil care a primit toate jucariile pe care le-a cerut, dar ajunge sa se plictiseasca de ele…ajunge sa nu-l mai multumeasca nimic din ceea ce i se ofera…

Ar trebui sa ne gandim mai mult la ceea ce avem fiindca altfel vom pierde si ce ne-a mai ramas. De prea multe ori inchidem ochii la ce este in jurul nostru si ne concentram prea mult pe tot ce ne lipseste.

h1

PARTENONUL

3 Aprilie 2009

Textele care descriu Partenonul nu se zgarcesc niciodata cu epitetele de prima marime. In capitala Greciei, templul inchinat zeitei Atena Partenos, templul Fecioarei Atena este unul dintre exemplele cele mai frumoase ale arhitecturii antice, fiind o capodopera a artei si a sculpturii. Constructia dateaza de pe la mijlocul secolului al V-lea i. Hr. Persii, care in anul 480 i. Hr. au cucerit Atena, au suferit o infrangere din partea grecilor in anul 452 i. Hr. Sub conducerea lui Pericle, orasul Atena si-a cucerit reputatia. Intr-o atmosfera victorioasa, grecii au inceput sa construiasca cladiri luxoase, cheltuielile fiind asigurate din impozitele de fidelitate incasate de la aliati. Atunci a ajuns la apogeu arta din perioada antichitatii, si acestei perioade ii sta marturie pe Acropole splendidul Templu al Atenei.

Partenonul a fost construit in stilul doric, avand o lungime de 69,5 m si o latime de 30,5 m. In curtea interioara, naosul a fost inconjurat de peripter, sirul coloanelor. Peripterul era format din 46 de coloane, 8 fiind asezate pe partea frontonului bisericii, iar 17 in lungul acesteia. Muchiile canelurilor coloanelor, ale cavitatilor verticale ale acestora, se intalnesc. Coloanele, frontonul si bordurile au fost sculptate din marmura, fiind din lemn doar acoperisul templului. Conceptia arhitecturala aminteste de cea a bisericilor simple din lemn, dar Partenonul construit din piatra a pastrat eleganta rezolvarilor tehnice de odinioara. Dar, in spatele simplitatii aparente a liniilor, se gaseste un profund principiu structural. Arhitectul templului a fost Ictinos, un exceptional cunoscator al perspectivei. A proiectat in asa fel templul incat, daca omul isi plimba privirea de jos in sus peste constructie, ochii acestuia sa ramana impresionati. Partenonul a fost ridicat pe locul unui templu mai vechi al Atenei. In interior era adapostita statuia criselefantina a Atenei, opera a lui Fidias. Atena Partenos era zeita razboinicilor, protectoarea mestesugarilor, a poetilor si a filozofilor. Partenonul n-a servit doar de templu, naosul din partea de vest fiind folosit si pentru pastrarea tezaurului. Frontispiciul si bordurile erau ornate cu statui. De la inaltimea de 12 m, reliefurile de pe celebra friza a Panateneelor care inconjura sanctuarul abia de se vedeau.(La inceputul secolului al XIX-lea, Lord Elgin a transportat la Londra mai mult de jumatate din aceste frize, iar in anul 1816 British Museum le-a cumparat.)

Este gresita parerea cum ca templele grecesti ar fi fost albe. Initial, Partenonul era vopsit colorat, aducand mai degraba a kitsch. In ultimii ani, smogul din Atena, dar si multimea turistilor au lasat urme jalnice pe Acropolis.

In perioadele urmatoare, Partenonul a fost folosit pentru diferite scopuri. Cladirea a fost biserica greco-catolica, romano-catolica, ba chiar si moschee. Turcii, in anul 1687 au folosit acest templu drept depozit pentru munitie. Cand trupele din Venetia au atacat templul, acesta a explodat, fiind grav avariat. In secolul al XIX-lea Partenonul a fost in parte restaurat. Cu toate ca multe opere de arta au fost furate(numeroase statui se afla in diferite muzee din strainatate), templul ridicat in cinstea zeitei Atena ofera si astazi o imagine de mare exceptie.

„Este cea mai perfecta constructie a culturii antice, fiind impresionanta si inaltatoare chiar si in ruine.”-BAEDEKER, 1889

h1

Suntem jalnici! O demonstram de cate ori avem ocazia sa aratam contrariul!

1 Aprilie 2009

Ne-am luat adio de la mondiale! Romania a aratat inca o data ca nu avem ce cauta printre echipele mari din Europa. A esuat lamentabil…s-a dus si ultima ocazia. Echipa Romaniei ne-a pacalit de 1 aprilie. E trist, dar e adevarat. De fiecare data cand incercam sa aratam ca suntem buni ne trezim ca demonstram exact contrariul.

Am fost optimista, am crezut in echipa noastra pana in ultima secunda. Am sperat…degeaba. Sunt dezamagita profund.

In fine…chiar nu stiu de ce toata lumea ii „invoca” atat pe Mutu si Chivu. Echipa nu sta in doi oameni. De ce se da vina pe Piturca? Nu el intra pe teren… A facut tot ce i-a stat in putere. Pe teren se joaca…

Imi pare rau ca trebuie sa spun asta, insa m-au dezamagit suporterii dinamovisti care au venit sa sustina echipa si s-au manifestat intr-un mod stupid(fumigene in teren).

Asta e. Viata merge mai departe…