Gândindu-mă la tine…

E o noapte frumoasă…luna de pe cer o spune. E întuneric şi afară şi în tren. A da, sunt în tren…dar nu vin spre tine, nici nu plec de la tine. Plec doar gândindu-mă la tine…ca întotdeauna. Nu ştiu de ce. E doar o constatare.

Îmi dau seama că atunci când vin spre casă o fac gândindu-mă la tine. Poate că încă mai sper să mă arunc în braţele tale când cobor din tren, să îţi văd figura zâmbitoare şi eu să îţi zâmbesc la fel. Doar ţie ţi-aş putea arăta cel mai dulce şi mai sincer zâmbet.

Dar plec fără să te fi văzut, fără să-ţi fi vorbit…doar gândindu-mă la tine…

Drăguţ :)

Răsfoind nişte reviste mai vechi am găsit ceva drăguţ şi m-am gândit să nu fiu egoistă şi să împart din zâmbetul meu şi altora.

Un grup de puşti cu vârste cuprinse între 4 şi 8 ani a răspuns unei întrebări: “Ce e iubirea?”

“Atunci când cineva te iubeşte, el îţi spune numele într-un fel mai special. Ştii că numele tău este în siguranţă în gura lui.”(Billy, 4 ani)

“Iubirea este atunci când o fată pune parfum pe ea şi un băiat pune apă de bărbierit pe el, şi pe urmă merg şi încep să se miroase.”(Karl, 5 ani)

“Iubirea este atunci când mergi să mănânci şi îi dai toţi cartofii tăi prăjiţi, fără să îi ceri în schimb să-ţi dea cartofii lui.”(Chrissy, 6 ani)

“Iubirea este o chestie care te face să râzi atunci când eşti obosit.”(Terri, 4 ani)

“Iubirea este atunci când mămica îi face cafea lui tăticu şi gustă întâi ea din cafea, ca să vadă dacă a nimerit-o tocmai bine.”(Danny, 7 ani)

“Iubirea este ceva care se află în cameră atunci când deschizi cadourile de Crăciun şi la un moment dat te opreşti din despachetat şi asculţi.”(Bobby, 5 ani)

“Dacă vrei să înveţi cum să iubeşti cel mai bine, poţi chiar să începi cu un prieten care nu-ţi place deloc.”(Nikka, 6 ani)

“Iubirea este când îi spui unui băiat că-ţi place cămaşa lui şi atunci el se îmbracă cu ea în fiecare zi.”(Noelle, 7 ani)

“Iubirea este ca o femeie bătrână care trăieşte cu un bărbat bătrân şi care sunt încă prieteni, cu toate că se cunosc deja chiar foarte bine.”(Tommy, 6 ani)

“Iubirea este atunci când căţeluşul vine şi te linge pe faţă chiar dacă l-ai lăsat singur toată ziua.”(Mary Ann, 4 ani)

“Ştiu că surioara mea mai mare mă iubeşte pentru că îmi dă mereu hainele ei şi ea trebuie să meargă să-şi cumpere altele.”(Jane, 8 ani)

“Iubirea este atunci când te săruţi tot timpul. Pe urmă, după ce ai obosit cu sărutatul, mai vrei încă să fii împreună şi atunci începi să stai de vorbă. Aşa face mama şi cu tata, dar arată teribil când încep să se sărute!”(Emily, 8 ani)

Iartă-mă…

…că încă te iubesc şi nu ştiu ce pot să fac ca inima mea să înceteze să mai bată pentru tine. Ştiu că am încercat toate variantele şi când am crezut că am încetat sa te iubesc mi-am dat seama că te iubesc tot mai mult. Nu ştiu dacă cineva ar putea înţelege ce simt pentru tine când nici măcar eu nu pot să înţeleg.

Iartă-mă că am savurat cu egoism fiecare atingere a ta şi mi-am permis luxul de a dormi o noapte în braţele tale.

Iartă-mă că mă gândesc la tine în fiecare minut al vieţii mele, însă nu cu nostalgie ci cu o bucurie imensă.

Iartă-mă că-mi permit să te visez în fiecare noapte.

Iartă-mă că încă mai am emoţii când sunt în preajma ta…

A mai căzut o stea!…

Sunt tristă. Plâng. Ascult Radio Zu şi plâng. Plâng pentru că am copilărit cu muzica lui Michael Jackson. Plâng pentru că s-a stins un Rege. Odihneşte-te în pace, Michael Jackson!

Cum îţi permiţi?

Cu ce drept încerci să îmi clatini universul şi să-mi trezeşti sentimentele îngropate? Cum îţi permiţi ACUM să îmi ceri ceva ce altădată îţi ofeream şi mă refuzai? De ce ai nevoie de prezenţa mea când ai parte de compania ei? De ce ţi-e dor de ce-a fost între noi dacă tu ai pus capăt de fiecare dată la tot ce a fost frumos?

Cum îţi permiţi să încerci să mă manipulezi din nou cu ajutorul iubirii ce ţi-am purtat-o? Oare ai impresia că mă mai cunoşti? Aşa cum tu te-ai schimbat şi eu am făcut la fel. Nu ştiu ce vrei de la mine. Ţi-am oferit TOTUL şi nu a fost de ajuns…

Miros de creier ars

Sunt într-o perioadă de stres maxim. Examene peste examene şi prea multă informaţie pe metru pătrat. Nu mai pot. În jurul meu a început să miroasă a creier ars. Mă întreb cât mai pot rezista. Mă transform încet într-un zombi…

Sa stie lumea

Am luat o pauza cu “Cele 100 de minuni ale lumii” deoarece am dat cartea cu imprumut. De indata ce imi va fi inapoiata promit ca voi continua.

Diana stiu ca tu citesti astea. Pentru tine nu o sa renunt chiar daca o sa imi tocesc degetele de la atata scris

Am revenit

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris si principalul motiv e ca nu am avut net. Mi-au taiat astia de la Orange semnalul la cartela si nu am avut timp sa merg sa o schimb. Dar am avut oricum o perioada incarcata de distractie. De mult nu am mai avut atatea iesiri pe afara intr-un timp atat de scurt. Si ca sa inteleaga lumea o sa scriu detaliat(pentru putinii oameni care vor sa stie ce am facut eu )
A venit din Italia sora baiatului care sta in gazda la noi(adica eu, fra si matusa). A stat o saptamana jumate aici. E cu 7 ani mai mare decat mine, adica are 28. Se apropia Ruga de la sat(Silagiu) si trebuia sa onoram lumea cu prezenta noastra asa ca 2 zile au fost destinate shoppingului. Am acumulat atata oboseala ca abia mai puteam sta in picioare(la mine 2 ore de shopping sunt mai mult decat suficiente ). Asa, am fost la Ruga, ne-am distrat, am dansat, ne-am distrus picioarele. Noaptea tarziu am ajuns in Timisoara si ne-am indreptat spre Lepa Brena si spre bucuria mea era gol(zic bucuria ca ma dureau ingrozitor picioarele dupa cateva ore bune de stat si de jucat pe tocuri) si atunci am luat-o spre casa. Ne-am odihnit si ziua urmatoare iar la shopping. Seara la Ruga. Distractie maxima si hohote de ras. Apoi in Timi la Lepa Brena unde a urmat o betie pe cinste (se mai intampla cateodata, dar foarte rar). Ziua urmatoare iar la Lepa Brena(fara betie ) si duminica la Rodica Olaru(tot la lautari, dar in alta parte). Si in weekend-ul urmator tot la lautari A fost distractie din plin. De la atatea vizite la lautari am ajuns sa cant prin casa (nu am fost niciodata la lautari inainte). Capitol incheiat.

Sunt bucuroasa. Chiar fericita. Aveam o dorinta arzatoare. De fapt erau doua. Dar Steaua nu si-a revenit spectaculos asa cum ma asteptam(sau cum visam eu sa se intample). Deci, o dorinta spulberata. Dar a ramas cealalta dorinta care mi s-a indeplinit si m-a facut sa topai prin casa de bucurie. Imi doream atat de mult ca Dinamo sa cada de pe locul ala pe care nu il meritau direct pe 3. Sa piarda UCL la o aruncatura de bat. No comment. Sunt fericita.